Pfoai, de-abia astept sa ma infrupt dintr-o inghetata de-aia cu slana de porc cu bucati de carnati si ceapa!!
Cum???!! (in romana bei – da-ti o palma cu rezervare de nu stii ca tocmai te-am numit boss da boss!)
Cumva nu impartasesti aceeasi iubire devoratoare de asa delicii culinare inghetate ca si mine? E oare posibil???
Si-n timp ce voi va dati jos de pe dulapuri sau din cuiere sau stergeti de praf niscai topoare, furci si alte instrumente de incurajat, stimat si adulat diversitatea umana si exprimarea libera, eu incerc sa inteleg totusi de ce naiba nu va place inghetata de porc cu aroma de ceapa. Poate ca nu sunteti ca mine??… Hmm… o fi oare adevarat ca nu toti oamenii sunt la fel? Neah, e o prostie!
Pai se-ntampla dom’le ca asa cum unii dintre voi nu sunteti fani ai anumitor mancaruri, nici altii dintre noi nu sunt fani ai anumitor chestii interesante si degraba generatoare de placere pentru voi astilalti.
Fiindc-acest “organ” ce se cheama creier si zace in cutiile craniene ale unora functioneaza diferit de la individ la individ. Si accentul aici e pe cum functioneaza si cum anume este structurat, format, modelat si adapat din frageda pruncie si pan’ce ai nimerit cu ochii-aci. Daca-l uzi cu de-alde Becali, talk-showuri a la Kanal D sau de-astea… ce cauti aici? Cu siguranta n-ai ajuns pana la randul asta, e doar fantasma Elodiei ce te bantuie chinuita ca oita far’ de stapan ucis miseleste de CNA-ceva.
Creierul asta e ba electric, ba chimic, cumva. Minunant si mirobolant el creste prin networking si nu neaparat prin marime. E ca furtunile astea jegoase de apar din senin cu sute de fulgere si tunete. Mai intai percepi feerica manifestare a diferentelor de potential. Asta e partea electrica. Apoi toti aia de au la-ndemana ceva aparat foto dau fuguta sa pozeze restul de eliberari naturale sa le urce ‘napoi in cloud. Eh, astia multi care misuna dupa faza electrica, care cu ce si cum poate, sunt faza chimica. In neuronu’ mai mult sau mai putin singur trece curentu’ si-apoi la final de drum activeaza neste chestii chimice care se zbat in spatiul sinaptic pana-ajung sa dea cu share la neuronii vecini cam ce doreau ele sa arate ca manca, beau, pe unde zac in ce club sau piata si tot ashea. Deci impuls electric in axon si apoi transmitere chimica cu valente variate in spatiul sinaptic.
Si-apai daca mie-mi place sa ling la inghetata da porc cu da toate, astea inseamna, nu-i asa, ca la mine in creieras chimicalele alea de se misca prin sinapse sunt multe nevoie mare si maxim de active tocmai cand purced la a ma bucura de sus numitul aliment imaginar. Iar la voi in musuroi este loc pentru zabava maxima tocmai in sus mentionatele momente. Deci daca inghetata de porc nu duce la miscari masive de chimicale in anumite zone cheie din al vostru creier, logic ca n-are cum, Doamne feri, sa reprezinte o atractie culinara precum in cazul meu.
Ii sititi p-aia de nu dorm o noapte-ntreaga de la o gura de cola? Sau p-aia de se fac praf dintr-o bere la halba?
Oare de ce, de ce… de ce? Tocmai de-aia, ca in organism la ei s-a aciuiat o sensibilitate crescuta la cofeina (chestia aia din cola de da dependenta), respectiv alcool/etanol in bere. Si fiindca-s asa de gingasi la substantele astea, nu-i nevoie sa le cunoasca in cantitati industriale pentru a ajunge la aceleasi efecte la care alti semeni ajung cu truda si sudoarea fruntii. Eu unu’ dorm ca pruncu’ dupa consum de energizante, ceea ce inseamna ca am dezvoltat o toleranta la cofeina, adica pentru a simti acelasi efect ca unul cu teama de cola, trebuie sa se miste mai multe chimicale in sinape decat se misca la unul cu sensibilitate crescuta la cofeina, deci eu trebuie sa bag cateva cani de cafea in mine.
Deci bah, e chestie de cum e structurat ca retea si functionalitate creierul tau fata de al meu, comparativ cu al lui X-ulescu, diferit de-al lui Y-ulescu s.a.m.d. ma-ntelegi sau ce naiba facem aici? Daca tu te bucuri maxim la ciocolata, eu ma bucur maxim la inghetata de porc, ca asa s-au reglat chestii la mine in organism, inteles au ba?
Carevasazica, nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la inghetata de porc si mi-aduc aminte ce sarbatoare si hora mare se-ncinge-n neuroni de la papilele gustative chemare, abia-abia ce-mi pot abtine tresaltarea de bucurie, ferice de mine. Tu nu, ca urasti inghetata asta, ca la tine-n cap e durere si chin si chmicalele alea-s duhnind a hoit prin sinpase. Eh, vad ca parca ti-e mai clar…
Dar hai dar sa facem putin schimb de loc si roluri. Hai sa numim inghetata x drept variabila “necunoscuta”. Si sa inlocuim aceasta necunoscuta cu orice altceva… cu chestii asa mai comune, mai de moda, da trend, de-astea overrated si utilizate total defazat de contextele in care si-ar avea rostul pe bune. Hai sa inlocuim cu atingerea la sentiment, cu fiorul iubirii, cu focul nestavilit al chimismului neinteles. Sa inlocuim dar cu iubirea. Asa “neantic” vorbind.
Deci e asa o moda acum cu iubitu’ a tot si a toate, ca-mi trebe camioane de-alea mari de le-arata la Discovery de cara pamant din minele de aur, de-ala pline cu lamai multe, multe, concentrate.
Dom’le, iubesti? Bine dom’le, bravo! Si iti si place? Frumos, ce sa zic. Iti aduci aminte de inghetata de mai sus? Ar fi oare ciudat ca iubirea pentru mine sa fie cumva ca inghetata de porc pentru tine?
Adicatelea tu mori si invii si te rasucesti intre fazele astea eterice cu gandul la iubire, ca asa-i la tine chimia in creierii capului?
Ete eu nu simt ashea. Asa cum tie nu-ti place inghetata de porc, nici eu nu ma omor cu de-astea de te transforma pe tine. Fiindca la mine chimia-i alta – relativ simplu, asa-i?
Frate, fratica, fratioare… nu e greu de inteles. La tine-n cap sunt niste substante de te activeaza maxim atunci cand doar cu gandul te purcezi la ideea de iubire intruchipata prin persoana cutare reprezentanta efemera a incarnarii acesteia. Si astea-ti fata fluturi in stomac si chestii de-astea aparent mirobolante. Care sunt totusi faine, dar majoritatea le intelege si asociaza extrem de prost si aiurea cu chestii fara absolut nicio legatura cu subiectul.
Bei, la mine substantele din capsor au alta dinamica. Sunt chill si leguminoase-n linistea ierbii, cand suna pe drum tumultul serii… unde nu-i activare, nu e. Pe de-o parte fiindca intelepeciunea strica fiorul primordial al iubirilor prost intelese, de orice tip ar fi ele. Multi veterani ai iubirilor concrete nu sunt in stare nici dupa ani buni de practica sa diferentieze intre trairi ce tin strict de “iubire” si trairi adiacente – senzatia de fluturi in stomac, ca veni vorba, nu e data de iubire, e data de o chestie chimica ce se activeaza in stari traduse popular in nervozitate, emotii… faptul ca astea apar si in asteptarea a ceva legat de iubire nu echivaleaza cu ea. Si exemplele pot continua inclusiv la nivele de complexitate superioara. Pe de alta parte, tocmai ce discutaram mai sus – sensibilitatea mare la mine e mai degraba la alte chestii, gen informatie si noutate, de care am nevoie in tone, si nu la de-astea de se simt prin nervi si “lacrami”. Ca astea de se simt prin nervi activeaza naspa sensibilitati la chestii neplacute. Asa cum vorbiram de aia care beau cola si nu pot inchide noaptea un ochi. Iaca fix asa unele persoane sunt mai sensibile la partile de uzura nasoala din iubire decat la alea resimtite mai placut. Si aici vine partea 2. Ce castig si ce pierd?
Voi aia “sensibili la frumos”, multi, putini, majoritari totusi, aveti mai mult de castigat din iubirea generica, fata de cat aveti de pierdut. Pentru ca pe voi partea frumoasa din poveste va activeaza atat de mult si dezirabil incat se merita, per ansamblu, sa treceti si prin parte nasoala si cu suspine si chestii udatoare de cozi de feline si consumatoare de galeti de inghetata si/sau alcool, depinde de ce parte a genului te afli. Daca e de facut un calcul simplu si de tras linie, voi astia de mai sus iesiti pe plus.
Astilalti care-s cu chimie diferita prin creiere nu prea se bucura de aceleasi avantaje. Astia, daca trag linie si s-apuca de adunat, ies pe minus si cu dobanda la rate nefacute. Asa ca, simplu daca e de-analizat, cat de prost/proasta sa fii sa te bagi in chestii din care iesi pe minus si cu virgule si cu da toate din alea mai nesuferit de acceptat? Prost sa fii, noroc sa ai, doar asa sa mai scape ceva mai interesant pe 0… Astea nu inseamna ca-s fiare insensibile, numa’ bune de aruncat in caruta spre fier vechi ca niste jivine cu sange rece ce se-ncalzesc la sfasieri de durere cantata la orice ora din zi sau din noapte pe posturi de radio trendy… inseamna ca le prinde mai bine sa fie niste fiare precaute, daca tin si li-e drag sa fie totusi functionale incat sa-si faca treburile ok fara suplimente alimentare…
Asadar… tu, generic vorbind, te bucuri la x chestii – astea x chestii sunt acele lucruri, fiinte, contexte, evenimente etc care te activeaza optimal la nivel de creieras si, per ansamblu, iti confera la final o stare de oarece confort si buna stare sau cel putin un sentiment de auto-valorificare.
Eu unul la aceleasi x chestii de te bucura pe tine resimt in final oarecum opusul a ceea ce resimti tu.
Cum ti se pare asta? E ilogic, imposibil, irational? Sa ne amintim de inghetata aia de la inceput.
E oare ilogic, imposibil, irational sa nu preferi oricand inghetata de porc?
Eu sunt structurat altfel, deci ma activez optimal la actiunea altor valente din fiinte, contexte, evenimente etc.
Un introvert, de exemplu, isi incarca maxim bateriile de unul singur si nu in baie de multime. O persoana orientata cognitiv valorifica informatia, stimularea proceselor de cunoastere mai mult decat “hranirea” unor procese afective, deci va prefera de pilda documentare fata de filme emotionante care nu stimuleaza intelectual sub absolut nicio forma. Astia sunt din gama alora de considera inteligenta sexy si probabil sunt mai atrasi de ideile superbe din capul unor reprezentanti modesti ai sexului opus, care devin brusc irezistibili, comparativ cu cele mai bune “bucate” posibile care se ofilesc maxim si negativ cand deschid gura sau fie doar prin mesajele inscriptionate/transmise vestimentar.
Sunt cateva reguli de baza:
1. Sensul este logica suprema. Pentru a face ceva, acel ceva trebuie sa aiba sens. Si nu sens de dragul sensului. Un sens in sine, pentru sine, pentru tot si pentru nimeni. Asa cum tie iti place sa iesi pe plus si altora le place sa iasa pe plus. Diferenta este ca plusurile tale nu sunt plusuri si pentru ei, asa cum plusurile lor nu sunt plusuri si pentru tine.
2. Diversitatea este fundamentul dezvoltarii si evolutiei. Nu este nevoie ca toti sa fim la fel. Atat timp cat libertatea ta nu este afectata, nu interveni pentru a restrange libertatea celorlalti. Nu te crede Dumnezeu doar pentru ca la un moment dat se intampla sa faci parte din grupul majoritar.
3. Nu exista obiectivitate. Fiecare are mereu dreptate in sinea lui, intr-un anumit context, intr-o anumita situatie. Cat de mult sau cat de putin conteaza asta, depinde de modul in care se interpune in ansamblul de contexte si situatii. Iar asta de regula transpare mult mai tarziu, din cu totul alte perspective. Ceea ce ajuta acum poate fi dezastru pentru viitor. Ceea ce distruge acum, poate ajuta pe viitor. Dar cine ar accepta sa fie distrus pentr un viitor mai bun? Si cine ar accepta distrugerea copiilor sai pentru un prezent mai bun? Cei care nu au viitor, traiesc in prezent si gandesc pentru prezent. Cei care traiesc in viitor prin altii tind sa gandeasca pentru viitor. Cine are de fapt dreptate? Cum poti vedea ca bucata de pamant pe care stai este de fapt o insula in mijlocul unui lac de pe o insula dintr-un ocean, daca nu ai zburat vreodata si nici macar la tarm nu ai ajuns?
Zi de zi sunt obligat sa traiesc intr-o lume care aprecieaza superior extroversia si sentimentele. Traiesc doar in Balcani, unde fierberea de sange e la mare pret.
Zi de zi sunt obligat sa incerc a ma raporta optim la niste repere externe, pe care nu le resimt totalmente intern.
Si cu toate acestea incerc zi de zi sa vad, sa inteleg lumea, sa ma comport cumva in termenii unei realitati in care extroversia si sentimentele sunt prioritare, desi uneori total ilogice si inutile, din punctul meu de vedere. Cum e de exemplu hranirea cainilor fara stapan.
Cum ar fi oare pentru un extrovert orientat pe sentimente sa traiasca intr-o lume majoritar introverta si cognitiva? Cata energie ar pierde inutil doar si doar in procesul de adaptarea la realitatea banala de zi cu zi?
Cum ar fi oare sa i se ceara in mod constant sa renunte la fi ceea ce este si cum este, pentru a se mula mai bine modurilor introverte si cognitive de actiune si comportament?
Din fericire pentru unii, din pacate pentru altii, majoritatea dicteaza.
Ai inteles oare ca nu este strigator la cer a nu prefera inghetata de porc?
Poti intelege oare ca, in aceeasi masura, nu este strigator la cer daca eu vad lucrurile altfel?
Sau mai este cumva nevoie de timp si apa curgatoare pe Sambata pana la momentul in care unii vor incepe poate sa inteleaga faptul ca lumea nu echivaleaza cu modelul intern al niciunuia dintre noi?
That He who is I, but not Me 